Marele scriitor Ion Creangă se pensionase din învățământ în anul 1889. Epilepsia moștenită de la mama sa, care l-a afectat în a doua parte a vieții, o dată cu eliminarea din preoție și învățământ de către un guvern liberal i se agravase. Băile de la Slănic îi mai ameliorau crizele, dar Creangă nu ținea regim. Locuia pe dealul Țicăru, la bojdeuca pe care o cumpărase pe numele concubinei sale Tinca Vartic.
Chiar dacă fusese reprimit în învățământ și era autor de manuale, Ion Creangă, tot nu se simțea bine. În iunie 1889, moartea lui Eminescu îi cauzase o mare durere.
La crizele tot mai dese, contribuise deci și decesul marelui Eminescu. În plus, Creangă refuza să țină reginul pentru epileptici.
În fatidica zi de 31 decembrie 1889, fusese la o întrunire, apoi se despărțise de cei cu care fusese la discuție. Cumpărase pe drum niște gogoși cu cremă și băuse suficiente coniacuri, A ajuns acasă la Țicău, a lăsat gogoșile pe care dorea să le consume de Anul Nou, după care a revenit în Iași, trecând pe la fratele lui, Zahei, pe strada Goliei, unde avea debitul de tutun.
Acolo a făcut criza de apoplexie. Ion Creangă a fost înnmormântat la Cimitirul Eternitatea pe 2 ianuarie 1890. Fiul său i-a găsit economiile de circa 20 000 lei și a fost de acord ca ele să meargă spre publicarea operei tatălui său.
Încă din timpul vieții, Creangă primea oaspeți acasă, iar după moarte,, Catinca -Tinca Vartic a primit și ea oameni în vizită, bojdeuca devenind de facto, muzeu și abia din 1918 Muzeu memorial, primul din istoria muzeologiei românești.
Sursa foto: Wikipedia