Generalul maior(tg) Prof.univ.dr. Nicolae N.Roman, Președintele Partidului Români pentru România a transmis astăzi, 9 martie 2025, un mesaj dedicat memoriei Mareșalului Alexandru Averescu (1859-1938) care are următorul conținut:
„Ziua de azi este una deosebit de încărcată de semnificații pentru mine. În calitate de fost comandant al Diviziei 2 Infanterie „Getica” Buzău, continuatoarea tradiției militare și a trecutului glorios de luptă a legendarei Armate a 2-a Române, care s-a acoperit de glorie în bătălii importante ale Războiului pentru Reîntregirea Națională, doresc să evoc azi uriașa personalitate a celui mai important comandant al Armatei a 2-a, Mareșalul Alexandru Averescu, una din cele mai luminate minți ale gândirii militare românești.
Alexandru Averescu s-a născut în Basarabia, lângă Ismail, la 9 martie 1859. Regiunea de Sud a Basarabiei a fost între 1856 și 1878, sub autoritatea României. Deși fusese inițial destinat carierei preoțești, faptul că era fiu de ofițer s-a dovedit o chemare mai mare. A plecat din seminarul teologic, a devenit jandarm-călare voluntar într-o unitate locală, după care a făcut studii militare la Mânăstirea Dealu, și la Torino. A absolvit cursurile de la Torino în 1886, devenind ofițer de stat major și numai după 6 ani, profesor la Școala de Ofițeri de Cavalerie. Urcă treptele ierarhiei militare de la sublocotenent (1881), căpitan (1889), maior (1894), locotenent-colonel (1898) general de brigadă (1906), general de divizie (1912), general de corp de armată (1917). În 1894 a fost Comandantul Școlii Superioare de Resbel, precursoarea Academiei Militare. Devine atașat militar la Berlin (1895-1898). Comandă Regimentul 5 Roșiori până în 1899, de unde trece la comanda Secției de Organizare-Mobilizare a Statului Major General până în 1904.
Ministru de Război în Guvernul D A Sturdza participă la reprimarea răscoalei din 1907, dar înțelege că problema țărănească este una care nu poate fi reprimată violent. Conștient că țăranii alcătuiau „oastea cea mare”, Alexandru Averescu va încerca din calitatea sa de Șef al Marelui Cartier General (1911-1913) să influențeze deciziile conducerii politice pentru o posibilă reformă agrară. Generalului de Divizie Alexandru Averescu i se datorează comanda acțiunilor din Bulgaria în vara anului 1913, când România a primit Cadrilaterul prin Pacea de la București.
Alexandru Averescu a trecut la izbucnirea Războiului de Reîntregire la Comanda Armatei a 2-a, el concepând și comandând atacul de la Flămânda, de după înfrângerea de la Turtucaia. A stăruit pe lângă Regina Maria și Regele Ferdinand din toamna anului 1914 pentru ca Regele să rezolve problema reformei agrare, în timpul refugiului de la Iași. În 1917, regele Ferdinad promitea solemn că după război, dreptul de vot universal și reforma agrară vor deveni realitate. Armata a 2-a sub comanda generalului de divizie Alexandru Averescu (despre care soldații știau că se zbătuse pentru ei, ca să le obțină împroprietărirea, aceștia numindu-l „Tătuca Soldaților”), în ciuda diferendelor personale pe care Averescu le-a avut cu generalul Constantin Prezan șeful Marelui Cartier General, a salvat România în marile bătălii din vara anului 1917 la Mărăști și Oituz.
După război, generalul Averescu s-a implicat în salvarea Basarabiei din ghearele contrarevoluției și anarhiei bolșevice, Armata Română trecând Prutul la cererea conducerii Sfatului Țării de la Chișinău pentru a securiza infrastructura militară a Basarabiei și a peveni abuzurile trupelor țariste lovite de anarhie asupra populației românești.
După Primul Război Mondial, Alexandru Averescu va fonda, la cererea lui Ionel Brătianu, Liga Poporului, Alexandru Averescu fiind Președinte al Consiliului de Miniștri de trei ori: ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927.
Generalul Alexandru Averescu a reușit să facă tranziția de la Vechiul Regat la România Mare, o tranziție de la guvernarea de război, la guvernarea democratică, materializată apoi în lunga guvernare Ionel Brătianu în perioada 1922-1926, când s-a adoptat Constituția din 1923. Reforma agrară din 1921 este considerată meritul eforturilor lui din perioada războiului.
Decretul Regal Nr. 1678/1927 i-a conferit drepturile aferente unui erou de război. Membru de Onoare al Academiei Române, Alexandru Averescu s-a retras din viața politică dezamăgit de cursul evenimentelor de după 1927. Faptul că simpatizase tacit dorința revenirii fostului principe Carol pe tron, deși renunțase în 1926 la succesiune, i-a adus la 14 iunie 1930 bastonul de Mareșal, o dată cu rivalul său de o viață generalul Constantin Prezan.
Mareșalul Alexandru Averescu a locuit în București pe Șoseaua Kisselef, unde a murit din cauza unei boli necruțătoare și a vârstei destul de înaintate, la 79 de ani în data de 2 octombrie 1938.
Pentru că data de 9 martie este data cinstirii martiriului din 9 martie 320 d.Chr. a celor 40 soldați mărturisitori creștini în lacul Sevastia din Armenia Inferior din Legio XII Fulminata, poporul nostru îi celebrează pe Sfinții 40 de Mucenici sub forma tradiționalei „zile a bărbatului”, ca etalon al luptei pentru apărarea pământului și familiei sale.
Există astăzi și o semnificație aparte în calendarul creștin ortodox. La 11 martie 1843, la Constantinopol s-a decis ca să se restaureze cinstirea icoanelor. S-a decis ca în prima duminică dinaintea zilei de 11 martie, să se celebreze Duminica Ortodoxiei. Astăzi, la 9 martie 2025, celebrăm Prima Duminică din Postul Paștilor și Duminica Ortodoxiei o dată cu Ziua Sfinților 40 de Mucenici.
În încheiere, aduc un pios omagiu memoriei celui mai ilustru înaintaș al meu la comanda Armatei a 2-a, mareșalul Alexandru Averescu și urez bărbaților români să fie sănătoși și să răspundă în caz de nevoie la chemarea Patriei!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 