Prima oară, despre un acces mai scurt spre Constanța, pe apă, s-a vorbit la mijlocul secolului al XIX-lea. Cartografi și ingineri englezi care lucraseră în Dobrogea până la 1878 ar fi stabilit un traseu, dar tehnica timpului nu permitea o asfel de lucrare.
Între timp, din a doua jumătate a secolului XIX, apar Canalul Suez, Corint, Panama și ideea unui canal Dunăre Marea Neagră revine în anii 30, expusă de un inginer român. Carol II consimte dar criza economică, apropierea războiului și abdicarea sa lasă proiectul pe așteptare.
Stalin, aflând că existau proiecte românești și engleze, cere lui Dej din 1949 să facă acel canal pentru a scăpa de opozanți. Canalul se sapă dar nu pe traseul optim fiindcă era ceva făcut pentru exterminare. Canalul Dej va fi folosit la irigații. În 1953, la moartea lui Stalin, canalul rămâne pe așteptare din nou cu excepția porțiunii pentru irigații.
20 de ani mai târziu, Nicolae Ceaușescu reia proiectul după ideea interbelică. Se alege traseul Văii Karasul, nordul lacului Agigea spre Constanța, începând de la Cernavodă, km 300, Ceaușescu a văzut canalul Anvers și portul Roterdam, sistemul de ecluxare.
La 26 mai 1984, Magistrala Albastră care respecta doar 7 km din cei 64 ai Canalului din vechiul canal Dej era inaugurat. În 1986, Ceaușescu a pus la punct planul Canalului Dunăre București, de la Oltenința la Glina, cu posibilitate de extindere spre Pitești, în paralel cu un canal de irigații Siret-Bărăgan.
Ceaușescu a ordonat construcția ramurii Poarta Albă-Midia-Năvodari, alături de ramura principală care ajungea la Mare, la Agigea-Constanța-Sud.
Ceaușescu dorea să completeze conexiunea Rin-Main-Dunăre care să lege Marea Nordului de Marea Neagră, după ce în anii 70 rezolvase prin sistemul Porțile de Fier navigația la Cazanele Dunării. Inițial el dorea nave cu pescaj maritim la Călărași, dar proiectul a căzut, rămânând Canalul Dunăre Marea Neagră care are două ecluze duble de 310 m lățime.
Sursa foto; Arhivă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 