Pe vremuri, primul comitet de tir avea în denumire noțiunea de „dare la semn”. „Țignalul” este termenul pentru semnal, intrat în vorbire în secolul XIX, o dată cu calea ferată construită de germani și cu sosirea primelor trenuri la Filaret și, din 1872, la Gara de Nord.
La Jariștea Locantă, se știe că arta de a petrece este aceea a gospodăririi. Adică vara să lucrezi la sanie, iarna la car. Adică să faci în așa fel încât, când începe un sezon, să ai pregătit ce îți trebuie.
Ne mai despart puțin peste trei luni până când 2023 își va lua adio de la noi ca să intre în istorie. În Bucureștiul boieresc, boierii luau o masă frugală în noaptea de final de an, pentru că ei mergeau, cu domnitorul în frunte, la Mitropolie ca să asculte slujba, apoi ospătau.
La curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu, era obiceiul așteptării răvașului. Zice-se că înainte de Crăciun, boierii divăniți, să le zicem miniștrii noștri de azi depuneau la domnie simbolul puterii lor, fiecare după dregătorie și îndatoriri. Dacă în dimineața de Anul Nou, feciorii domnești (curierii Domniei) le băteau în poartă aducându-le simbolul înapoi, se chema că fuseseră vrednici și se puteau înfățoșa în fața Domniei, la banchetul cel mare. Aici, fiecare venea, pupa inelul domnesc sau poalele anteriului și se așeza la masă. Chelarii aduceau băuturile, slujbașii stolnicului grijeau să dea bucatele la masă, atent pregătite de meșterii de la cuhnii. Toastul domnesc era salutat cu salve de tun, iar boierii puteau benchetui până târziu.
Moda s-a schimbat iar bonjuriștii au lansat, după obicei franțuzesc, să petreacă „treji” (reveillons-să ne trezim) trecerea dintre ani. Prin Țara Talienilor, se cam dădea la pistoale și se aruncau vechiturile pe geam, de aceea, era rău de te prindea păcatul să nu stai în sărăcia și nevoile tale apoi să te preumbli noaptea pe străzi,
De obicei, se consumau produse care să înmulțească banii: linte, pește, măsline, boabe de struguri. Se evita consumul cărnii de paseri care erau scurmătoare deci risipitoare.
Așadar, pe la zorii lui 1823, începură și boiarii noștri să ia obiceiul cel franțuzit al privegherii trecerii în Noul An.
Kera Kalița, consecventă obiceiurilor „celor mai fine obraze” s-a gândit să lanseze propunerea de meniu, atent chivernisit, cântărit, prețăluit pentru ca anul cel cu mari fandoseli în ale politichiei, 2024, să înceapă bine.
Acum, ascultați, boieri dumneavoastră preacinstita precuvântare a Kerei Kalița de la Jariștea Locantă:
„Acea noapte legendară, atunci când pe cerul Bucureștilor Vechi se aprind mii de artificii, străzile capătă noi și nebănuite străluciri de la făcliile pelerinilor, iar Jariștea este luminată de sclipirile din sufletele pășitorilor! De Revelion, se trezește la viață bucuria de a trăi frumos și tumultuos! Iar locul cel mai potrivit pentru această descătușare sufletească deplină, care ne face să luăm anul de la capăt, cu încercări și triumfuri deopotrivă, este chiar Locanta Kerei Calița, în care candelabrele s-au aprins feeric, iar forfota chelnerilor este semnul că, în acorduri de lăută și isonuri de cimvale, se pregătește festinul!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 