General maior (rtg)Prof.univ.dr.Nicolae N.Roman a transmis o evocare dedicată memoriei marelui actor Amza Pellea.
Iată textul acestei evocări:
„Amza Pellea – marele nostru oltean, pentru care Istoria și Armata au fost un crez!
Într-o tristă zi de 12 decembrie a anului 1983, Marele Amza Pellea trecea prematur și fulgerător în Eternitate la București. Marele actor oltean a fost un iubitor al Istoriei și Armatei în rolurile sale.
Cel mai popular dintre oltenii care au răsărit în nobilul pământ al Olteniei, Amza Pellea, avea să vină pe lume la 7 aprilie 1931, în Băileștii Doljului.
Nu voi face în rândurile de față o biografie de manual a Marelui Amza. Voi porni de la un interviu acordat unei alte legende, de data aceasta a Televiziunii, Tudor Vornicu.Marele Amza spusese în acel interviu că actorul trebuie să joace orice rol i se încredințează, indiferent că era vorba de dramă sau comedie.
A jucat personaje legendare ale Istoriei, promotori ai puterii militare a Poporului: Decebal și Mihai Viteazul.
A strălucit în uniforma militară, în roluri de general, precum în rolul Generalului Alexandru Cernat, Ministru de Război la intrarea României în Războiul de Independență, în capodopera lui Sergiu Nicolaescu – Pentru Patrie din 1977, rolul colonelului Cristescu, comandant al Regimentului 3 Artilerie București în „La porțile albastre ale orașului”, rolul colonelului de Miliție în filmele „Accident” și „Șantaj”, ca militar în forțele austro-ungare în „Capcana Mercenarilor”, ca erou de război venit acasă cu infirmitate după ce luptase pe frontul italian în „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” sau ca erou de război, fost răsculat la 1907, întemnițat pentru uciderea unui boier, apoi trimis pe front, reabilitat și acuzat de o crimă pe care nu a comis-o în „Osânda”, filme în care Amza Pellea a urcat arta dramatică la un nivel neatins până azi.
A jucat și rolul sultanului turc Ahmed al III-lea în filmul Cantemir, regizat de Gheorghe Vitanidis.
Amza Pellea fost creator al glumețului oltean „Nea Mărin” care era iubit de toată țara la spectacole dar și în nopțile de Revelion.
Și aici, intervin Istoria și Armata. Amza Pellea a decis să readucă în memoria colectivă pe un erou de război, un unchi al său care lua viața în piept glumind, Acel unchi, pe nume Mărin, nume oltenesc la fel de popular cum este John pentru americani, era căsătorit cu Elisaveta (Veta) și avea mulți copii. A luptat în Al Doilea Război Mondial pe frontul de Est, de unde nu s-a mai întors.
Amza Pellea povestea cum Elisaveta și copiii au așteptat ani în șir trenurile în Gara Băilești, sperând că Mărin al ei va veni acasă, alături de prizonierii repatriați.
Amza Pellea avea un respect deosebit pentru Armată, nemuritoare fiind sceneta Sucă la Armată în care afirma cu mândrie „că toți de pe vremea călărașilor încoace se întorseseră în sat gradați, numai unul Costică strică rânduiala și veni sublocotinent” iar Sucă îi făcuse de poveste cu poznele sale oltenești.
Nu întâmplător, filmul „Nea Mărin Miliardar” este cel mai vizionat film românesc al tuturor timpurilor.
Chiar și acolo, mai aruncă Amza Pellea câte o replică, zicând că portarul de la luxosul hotel era „căprar” și îl saluta cu „să trăiți!” și când află de la nepotul lui care lucra la hotel că respectivul era portar, Nea Mărin lovește necruțător, așa oltenește: „Oleleei, muică, da ce făcu bietu om de-l pusără portar”?
La 41 de ani de la trecerea în Eternitate, să ne gândim o clipă cu toții la Marele nostru Amza Pellea!”