„Les consuls roumains auprès des grandes puissances ouest-européennes: (1919-1939)” – o lucrare a unei tinere profesoare din Târgoviște, doctor la Sorbonna

Tânăra profesoară Elinor Danusia Popescu, din Târgoviște predă de aproape un deceniu, istoria, în prezent, lucrând la Liceul Carol I din București. În paralel cu actul didactic, a urmat studiile doctorale în co-tutelă între Universitatea Valahia din Târgoviște și Université Sorbonne Nouvelle – Paris 3. În prezent, Elinor Popescu are și un site pe teme de istorie ca știință și disciplină de studiu.

Teza sa de doctorat, „Les consuls roumains auprès des grandes puissances ouest-européennes: (1919-1939)”, susținută în 2018,  a văzut lumina tiparului în 2021, la  Editions L’Harmattan, fiind disponibilă în versiunea Kindle.

Perioada 1919-1939 este fundamentală, este practic perioada interbelică în plan universal. A ști care au fost consulii români pe lângă statele occidentale din Europa, a ști cum și-au făcut datoria, ce probleme au întâmpinat, ce realizări sau ce eșecuri au avut este o provocare pentru orice istoric care se respectă.

Să te apuci însă, ca tânăr doctorand, să mergi pe firul sinuos al arhivelor diplomatice ca să vezi aceste lucruri este un efort titanic. Astfel, realizăm de ce cartea care reprezintă teza de doctorat are nu mai puțin de 451 de pagini.

Vorbim de consuli din România care au lucrat în Anglia, Franța dar și în state revizioniste. Desigur, știm  că România a încercat să țese un fel de armătură regională prin Mica Înțelegere-1921 și Înțelegerea Balcanică -1934, dar relațiile cu Anglia și Franța se concretizează prin noi tratate posterioare sistemului versaillez abia în 1926, iar cu URSS, relațiile diplomatice se reiau abia în 1934.

Ori, deja URSS și Germania se apropiaseră încă din 1925, Hitler, în 1934, deja trecuse la politici antisemite și îndepărtase trupele SA din angrenajul puterii, acceptând tendința de ascensiune a SS. Italia, Austria, Ungaria începuseră deja să emită pretenții, Germania fusese iertată de datorii.

Chiar și Polonia râvnea la teritorii cehoslovace, precum Teschen și nu va ezita să îl obțină după Tratatul de la Munchen din 1938.

Nereușind să fie profet în țara lui, Nicolae Titulescu, diplomat, reprezentant la Societatea Națiunilor și Ministru de Externe până în 1936 spusese că apropierea URSS-Germania se va face contra României.

Sunt multe de spus, dar cu siguranță, la multe întrebări, se vor găsi răspunsuri în cartea doamnei Elinor Danusia Popescu.

Marea Criză din 1929-1933  a avut și ea rolul dacă nu determinat, rolul accelerator spre revizionism și militarizare, viciere și anulare de facto a sistemului versaillez. Deja din 1935, Hitler scotea Germania din Societatea Națiunilor, remilitariza Renania.

Trebuie spus că politica interbelică românească a cunoscut marile furtuni ale crizei dinastice, guvernării redundante a Regenței.

Au fost doar două legislaturi complete de patru ani în cele două decenii interbelice, 1922-1926 și 1933-1937, ambele ale PNL. PNȚ a forțat venirea lui Carol Caraiman, mai întâi în 1928, reușind în 1930. Grevele din 1920, 1929, 1933 au arătat greutățile economice, ascesniunea extremei stângi (PCdR fondat în 1921, a fost scos în afara legii în 1924, acționând două decenii în ilegalitate, sub oblăduirea Cominternului și a URSS), a extremei drepte (apreciate și moderat susținute de Germania nazistă în 1927) fiind realități dure.

Înconjurat de o camarilă care l-a menținut într-un soi de turn de fildeș, regele Carol II a avut o diplomație slabă, fiind cumva iritat de Hitler că îi cerea cooptarea lui Corneliu Zelea Codreanu (pe care-l va elimina în 1938, cum știuse de asasinarea lui IG Duca în 1933 și nu intervenise), dar nu-l aprecia deloc pe Stalin și URSS (o va face după 1945 în Mexic, amăgindu-se că Stalin îl va aduce în România în 1946-1947, dar alungarea lui Mihai la 30 decembrie 1947 i-a arătat crunta realitate).

Așa se face că România s-a trezit în vara lui 1940 sfârtecată și căzută în mâinile extremismului de dreapta.

Așadar, misterele diplomației interbelice românești vor fi mai puțin mistere prin cartea scrisă de Elinor Danusia Popescu. A ales să scrie cartea în limba diplomației universale, franceza, de aceea lectura ei este o plăcere.

Aș încheia cu o frază care se spune la Ruleta din Montecarlo: Rien ne va plus! adică jocurile sunt făcute. Deci, de doi ani încoace, cercetarea istoriografică este mai bogată.

Sursa foto: istoriecuelinor.ro