Dr.Sorin Titus Muncaciu a postat un mesaj- omagiu pentru Sfântul Neagoe Basarab, prăznuit anual pe 26 septembrie.
Iată textul mesajului:
„Diplomatul și gânditorul italian Niccolo Machiavelli și-a legat numele și viața de Florența, inima Toscanei, antica patrie a etruscilor care au cizelat civilizația romană de mai târziu.
Niccolo Machiavelli a slujit Florența ca expert al strategiei militare a Republicii Florentine între anii 1503-1506.
În anul 1513, acum 511 ani, a publicat „Principele”, cartea sa de căpătâi pe care i-a dedicat-o Principelui Lorenzo Magnificul. Iată ce scria în textul trimis o dată cu textul „Principelui”:
„nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așază jos în câmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuți principe, după cum pentru a o cunoaște pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor”.
Să nu uităm acum când unii vor să spună că doar ei aduc „lumina” Apusului, că prima dată când o lucrare a lui Machiavelli ajunge pe masa unui decident politic din România este în secolul al XVIII-lea când domnitorul Nicolae Mavrocordat a citit și a adnotat lucrarea lui Machiavelli, Discurs asupra primei decade a lui Titus Livius.
Acum 141 de ani, la 1883, în „Timpul”, Mihai Eminescu termina de publicat capitolele XVIII și XIX ale „Principelui”, în traducerea sa personală.
Dar să nu uităm că în aceeași perioadă cu Machiavelli care a încetat din viață într-o zi de 21 iunie 1527, domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) redactase între 1518 și 1521, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, sperând că fiul lui va domni după el și aceste învățături îi vor folosi. Chiar dacă nu s-a petrecut asta, Teodosie domnind tutelat de Doamna Despina, mai puțin de un an de la moartea tatălui său, murind el însuși în exil la Constantinopol, în 1522, lucrarea lui Neagoe Basarab a ajuns publică în literatura românească la mijlocul secolului al XVII-lea.
Această carte cuprinde sfaturi politice și nu numai care par să aibă în comun multe elemente cu ideile exprimate și de Machiavelli numai cu câțiva ani mai înainte.
Iată aici un extras:
„Și de vă vor zice, sau din boiari, sau dintr-acei săraci, să rădicați pe vreun lefegiu să-l puneți spătar sau cupar sau căpitan, voi să socotiți; că unii au avuție și dau mită celor ce-ți zic ție pentru dânșii. Ci să nu vă grăbiți nici într-un chip să le umpleți voile îndată, să scoateți un vrédnic și să puneți un nevrédnic în locul lui. Ci să chemați omul acela înaintea voastră și să-l vedeți: de va fi harnic și vrédnic de acea cinste, el să fie. Dreptu acéia să cade, cându vei boeri omul și-l vei pune sau la cinste mare sau la mai mică, să nu te pripești să-l pui îndată, ci întâi-l ispitéște și întreabă și de sfétnicii tăi; iar de vei cunoaște tu însuți cu adevărat ce iaste mai bine, acéia și fă, și ce va fi de potriva lui, acéia să și fie”.
Așadar, a fost o vreme când cultural, eram pe aceeași lungime de undă cu Europa, când aveam conducători care ne-au lăsat învățături de mare valoare!
Nu strică să le recitească aceia care ne conduc, din când în când! ”
Sursa foto: Facebook
