Dr.Sorin Titus Muncaciu, deputat în exercițiu de Galați, deputat ales de Buzău ne-a transmis un mesaj dedicat Zilei Internaționale a Drepturilor Omului.
Mai întâi, omul politic român a făcut un comentariu pe marginea deciziei CCR de a anula turul 1 al alegerilor prezidențiale:
„În loc să sărbătorim Ziua Constituției ca pe o garanție a democrației, astăzi suntem martorii unei crize politice de proporții. Decizia CCR de a invalida rezultatul alegerilor prezidențiale este nu doar o rușine națională, ci și o palmă dată milioanelor de români care au crezut în puterea votului. Trebuie să răspundem acestei nedreptăți cu fermitate, susținând petiția disponibilă pe www.alegerilibere.ro și cerând reluarea votului într-un mod democratic. Singura soluție adevărată este să ne prezentăm masiv la urne, demonstrând că drepturile noastre nu pot fi negociate.”
În mesajul dedicat zilei de 10 decembrie 1948, se arată:
„Filosoful grec Aristotel spunea că omul este „zoon politkon” adică o ființă socială, o ființă a cetății, iar Protagoras, tot un filosof antic grec, afirma că „Omul este măsura tuturor lucrurilor”. Acestă cugetare avea să reprezinte una din coloanele gândirii și acțiunii umane în Renaștere.
În Epoca Luminilor, nume ca Charles Secondat Baron de Montesquieu și Jean Jacques Rousseau, în lucrări precum „Despre spiritul legilor” și „Contractul Social”, au reluat ideea raporturilor dintre om și legi, respectiv dintre om și societate.
Revoluția Franceză (1789-1795) a elaborat pentru prima dată un document dedicat drepturilor omului, la 26 august 1789, intitulat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului”. Declarația făcea distincția între cetățenii francezi, oameni (străini) și drepturile societății.
Aveau să treacă mulți ani, aveau să fie multe conflicte, unele sângeroase, până când să apară instituții internaționale, cum ar fi Crucea Roșie, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după experiența războaielor austro-italiene pentru realizarea unității Italiei.
Primul Război Mondial s-a încheiat cu ideea creării Ligii Națiunilor care își propusese păstrarea păcii în lume, dar revizionismul și spiritul revanșard au condus la o conflagrație mult mai dură, Al Doilea Război Mondial, în timpul căruia drepturile omului au fost grav încălcate, prin acțiunile militare contra civililor, prin existența lagărelor de concentrare și de exterminare. La finalul acestui război, a apărut Organizația Națiunilor Unite care și-a propus să ducă la un nivel mult mai înalt idealurile drepturilor omului.
Astfel, la 10 decembrie 1948, Organizația Națiunilor Unite a adoptat prin Rezoluția 217 A, în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale, „Declarația Universală a Drepturilor Omului” în ale cărei prime două articole se arată: „Art.1:Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și ar trebui să acționeze unul față de altul într-un spirit de frăție.
Art.2 Orice persoană are dreptul la toate drepturile și libertățile prevăzute în această declarație, fără nicio distincție de orice fel, precum rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea națională sau socială, proprietatea, nașterea sau alt statut. În plus, nu se va face nicio distincție pe baza statutului politic, jurisdicțional sau internațional al țării sau teritoriului căruia îi aparține o persoană, indiferent dacă este independentă, de încredere, care nu se autoguvernează sau sub orice altă limitare a suveranității”.
Omenirea își revenea după atrocitățile celui de Al Doilea Război Mondial și, mai mult decât oricând, se resimțea nevoia ca să existe un act fundamental care să definească și să garanteze drepturile omului, ca și respectarea lor.
58 de state membre au votat în acea zi adoptarea Declarației, în cadrul Adunării Generale a ONU.
Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, s-a patrecut cu ocazia plenarei Nr. 317 a Adunării Generale, din 4 decembrie 1950.
Adunarea Generală a adoptat Rezoluția 423 (V), prin care menționa că toate statele membre, precum și organizațiile interesate să sărbătorească Ziua Drepturilor Omului, puteau să aleagă oricare zi așa cum considerau de cuviință pentru a o celebra.
Evident, că drepturile omului sunt și în prezent o preocupare cheie pentru oamenii politici și partidele responsabile.
Suntem la mai puțin de doi ani de la declararea încheierii pandemiei generate de SarsCoV-2 (Covid 19) și încă suntem uluiți și șocați despre modul în care autoritățile românești dar și organismele internaționale, guvernele statelor lumii, autodefinte ca democratice și state de drept au procedat la o încălcare grosolană a drepturilor omului.
A fost cea mai însemnată și flagrantă încălcare a drepturilor omului de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial încoace.
De aceea, ori de câte ori vom fi în pericol să ni se încalce drepturile fundamentale, se cuvine să facem mereu trimitere la actul fundamental adoptat acum trei sferturi de secol, la 10 decembrie 1948.”
Sursa foto: Arhivă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 