Dr.Sorin Titus Muncaciu – comemorare a cutremurului din 4 martie 1977

Dr. Sorin Titus Muncaciu a oferit o declarație:

„Când 56 de secunde pot schimba cursul istoriei…

4 martie 1977, ora 21:22. La televizor, era un film bulgăresc, „Dulce și amar”. Un vuiet venit din străfundurile Pământului, semănând mai mult ca un muget de animal rănit avea să zguduie infrastructura multor orașe din țară. 56 de secunde a durat cutremurul de la care azi se împlinesc 48 de ani.
1500 de bucureșteni au murit. Clădirile care rezistaseră cutremurului din 1940, multe în centrul Capitalei nu au mai rezistat.

Orașul Zimnicea a fost declarat ca 100% afectat ireversibil de cutremur.

Craiova a fost și ea serios afectată, clădirile din zona centrală a orașului, în special Palatul Mihail, au fost afectate.
România a pierdut atunci nume grele ale vieții culturale: cântăreața Doina Badea, actrița Eliza Petrăchescu, actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneț au murit atunci iar pierderea lor a fost deplânsă de milioane de români.

Am scris rândurile de față, fiindcă am trăit ca martor ocular acel moment tragic. Eram student la Facultatea de Medicină din București în anul 5. Am lucrat ore în șir în echipajele Salvării, la Colonade, Blocul Continental, Calea Moșilor ca să salvăm victimele cutremurului

Mă gândesc la urmările catastrofei din sudul Turciei de acum câțiva ani. Cutremure dese de mică intensitate au lovit acum doi ani județul Gorj lăsându-i pe seismologii români surprinși, fiind nevoiți să reexamineze dinamica faliilor seismice și plăcilor tectonice.

Observ nu numai faptul că nimeni dintre oficiali nu a amintit nimic, probabil nedorind să evoce un moment trist, de cotitură în istoria noastră, dar nici progrese nu se fac în evaluarea clădirilor cu risc seismic, multe dintre ele școli și spitale. De fiecare dată, când în vecinătatea României este un cutremur se fac comisii, se începe ceva, apoi se întâmplă ce a spus Napoleon cu peste două secole în urmă: „Dacă vrei să îngropi o chestiune, înființează o comisie!”

Așadar, în cei 48 de ani trecuți de la această catastrofă, lucrurile în România se mișcă încet și ineficient. Dacă nimeni din politică nu a amintit nimic, nu înseamnă că problemele nu există!”