Generalul maior dr. Nicolae N.Roman a realizat o Evocare Constantin Rădulescu Motru pe 15 februarie 2025, cu ocazia momentului împlinirii a 157 de ani de la nașterea acestuia.
Iată textul acesteia:
„Cunoaștem faptul că atât la ciclul primar cât și la ciclul gimnazial se studiază discipline legate de civism: educație civică la ciclul primar și cultură civică la ciclul gimnazial.
Parcurgând programele (curriculum) acestor discipline am văzut că lipsesc trimiterile la specialiști care s-au născut în vatra strămoșească românească și care s-au aplecat cu acribie științifică și cu dăruire națională asupra analizei fondului nostru național.
Un astfel de savant este Constantin Rădulescu Motru. Mă gândesc că americanii îl au pe bancnota de 100 de dolari pe Benjamim Franklin. La noi, Constantin Rădulescu Motru este amintit cel mult pe la studiile de nivel universitar și în cercul strâns al cercetării românești.
Constantin Rădulescu Motru a văzut lumina zilei în inima Olteniei, în localitatea Butoiești-Mehedinți, acum 157 de ani, în data de 15 februarie 1868. Se știe că bunicul său a fost unul din cărturarii începuturilor culturii românești moderne, Eufrosin Poteca.
Doctor în Filosofie în Franța, academician și chiar Președinte al Academiei Române în anii 1938-1941, Constantin Rădulescu Motru a scris „Psihologia poporului român”, în 1937.
Oare de ce am început cu necesitatea de a-l studia măcar de la gimnaziu pe Constantin Rădulescu -Motru? În secolul al XIX-lea, Titu Maiorescu scrisese critic despre „teoria formelor fără fond”, fără însă ca lucrurile să se schimbe. Era o realitate că se importau lucruri de afară, ignorând tradiția națională.
Constantin Rădulescu Motru însă, se naște când gândirea lui Maiorescu era deja la apogeu, deci el consideră că nu este de ajuns doar să constantăm, trebuie să facem ceva. Iată ce scria el în „Psihologia poporului român”, cu referire la ceea ce nu se face bine la stat:
„S-au făcut, din „politică“ și din „slujbă“, profesiuni de muncă ușoară, care în scurtă vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Politicienilor și slujbașilor le trebuia însă o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea impune tradiția statului român, care tocmai se înnoia.
Specialitatea trebuia organizată prin imitație după alte state străine. Astfel începe epoca improvizațiilor profesionale. Pentru a-și găsi o întrebuințare și deci o justificare la plata pe care și-o lua din bugetul statului, doritorul de politică și de slujbă trebuia el însuși să-și definească rostul activității. El nu putea să facă aceasta mai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. Așa se face în Franța, deci așa trebuie să se facă și în România.
Perseverența la lucru se susține la toate popoarele printr-un singur mijloc. Prin selecția candidaților la profesiune. Selecția s-a operat în trecut prin tradiția de familie. Astăzi ea se operează prin voință, în mod rațional. Unde profesiunile se ocupă fără selecție, avem neperseverență la lucru.
La noi, acesta a fost cazul. Cele mai râvnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fără selecție, pentru motivul că ele, în cea mai mare parte, erau improvizații sugerate de ceea ce se făcea aiurea în Europa. Improvizațiile au trebuit să sufere apoi corectări, adică improvizații au trebuit să schimbe din ocupații. Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintre profesiuni, este ușor de înțeles pentru ce neperseverența s-a lățit în munca românească”.
Constantin Rădulescu Motru a plecat dintre noi, la data de 6 martie 1957, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 