Manchester City înaintea șeicilor avea deja trofee, suporteri și o istorie bogată

Manchester City este asociat astăzi cu dominația din fotbalul englez și cu investițiile proprietarilor din Abu Dhabi, însă clubul avea o istorie consistentă și înainte de preluarea sa de către șeici. Fondată în 1880, echipa a trecut prin mai multe denumiri și a câștigat primul său trofeu important cu mult înaintea rivalului Manchester United.

Clubul a fost înființat sub numele de St. Mark’s, în jurul unei biserici din Manchester. Potrivit legendei, soția vicarului a susținut formarea echipei pentru a-i ține pe adolescenți departe de influențele străzii, într-o zonă afectată de probleme sociale. Ulterior, formația a devenit Ardwick AFC, iar în 1894 a primit numele Manchester City.

În 1904, Manchester City a cucerit Cupa Angliei, după o finală cu Bolton. Unicul gol al meciului a fost înscris de căpitanul Billy Meredith, supranumit „Vrăjitorul galez”. A fost primul trofeu câștigat de un club din Manchester, în timp ce Manchester United avea să-și înceapă palmaresul abia patru ani mai târziu.

Un an după acel succes, clubul a fost implicat într-un scandal financiar. Billy Meredith a fost acuzat că a încercat să mituiască adversarii înaintea unui meci decisiv pentru titlu. Ancheta ulterioară a Federației Engleze a scos la iveală plăți ilegale către jucători, bonusuri importante și bani proveniți din vânzarea biletelor care ajungeau la directori.

În urma investigației, 17 jucători au primit interdicție pe viață de a mai evolua pentru Manchester City. Meredith a plecat la Manchester United, dar a revenit la City 15 ani mai târziu, la vârsta de 47 de ani. Doi directori au fost suspendați timp de un an, iar alți doi au primit interdicții pe viață.

Clubul a traversat apoi o perioadă dificilă, care a culminat cu retrogradarea. În anii ’30, Manchester City a revenit în prim-plan și a câștigat primul titlu de campioană în 1937. Un sezon mai târziu, echipa a retrogradat din prima ligă deși era campioana en titre și avusese cel mai bun atac, cu 80 de goluri, față de cele 77 marcate de Arsenal, formația care a câștigat titlul.

Tot în acea perioadă, un meci de Cupa Angliei disputat pe stadionul Maine Road împotriva lui Stoke City a atras 84.569 de spectatori. Sursa notează că acesta rămâne recordul pentru un meci intern disputat în Anglia pe stadionul propriu al unei echipe.

Manchester City a cunoscut o nouă perioadă de succes în anii ’60. După promovarea în prima ligă, în 1965, clubul a câștigat campionatul în 1968, Cupa Angliei în 1969 și Cupa Cupelor în 1970, după finala cu formația poloneză Górnik. Meciul european nu a fost transmis la televiziunea din Anglia, deoarece s-a suprapus cu rejucarea finalei Cupei Angliei.

În aceiași ani, City a mai câștigat de două ori Cupa Ligii. În 1974, un derby cu Manchester United a rămas în memoria fotbalului englez după ce Denis Law, legendă a rivalilor, a înscris împotriva fostei sale echipe. Rezultatul nu a fost suficient pentru a schimba soarta lui Manchester United, care ar fi retrogradat oricum la finalul etapei.

Anii ’90 au fost din nou complicați pentru Manchester City. Clubul a oscilat între primele două eșaloane, iar datoriile au crescut. În 1998, echipa a ajuns în al treilea eșalon, iar una dintre vedetele sale, Georgi Kinkladze, a plecat.

Pe 30 mai 1999, City a jucat finala barajului pentru promovarea în Championship împotriva lui Gillingham. Formația din Manchester era condusă cu 0-2 în minutul 89, dar a egalat și a câștigat ulterior la loviturile de departajare. În aceeași lună, Manchester United a obținut celebrul „treble”, iar cele două cluburi se aflau atunci în situații sportive radical diferite.

Înaintea investițiilor care au transformat clubul într-o forță globală, Manchester City câștigase două titluri de campioană, patru Cupe ale Angliei, două Cupe ale Ligii și un trofeu european, pentru un total de nouă trofee, fără competițiile disputate într-un singur meci. Sursa îl descrie drept un club solid al fotbalului englez, fără a fi însă o forță dominantă.

Popularitatea lui Manchester City în afara orașului rămâne un subiect discutat. Un sondaj realizat în 2023 de Statista indica faptul că 6% dintre respondenți susțineau City, în timp ce Manchester United avea 18%. Un alt clasament bazat pe numărul de urmăritori din rețelele sociale plasa Manchester United pe primul loc, Chelsea pe poziția a doua și Manchester City pe locul al treilea.

În privința stadionului, acuzațiile potrivit cărora arena ar fi frecvent goală nu sunt susținute de datele prezentate în sursă. Potrivit Transfermarkt, Etihad Stadium a avut în sezonul precedent o medie de ocupare de 96,8% la meciurile din Premier League, ocupând locul 14 din 20 în acest clasament.

Clubul a evoluat de-a lungul timpului pe trei stadioane. Hyde Road a fost abandonat după ce tribuna principală a ars în 1923, iar Manchester City s-a mutat pe Maine Road, unde a jucat până în 2003. În perioada de după război, formația a împărțit stadionul cu Manchester United, deoarece Old Trafford fusese afectat de bombardamente.

Printre simbolurile clubului se numără cântecul „Blue Moon”, folosit drept imn, și emblema care include o corabie, element asociat istoriei comerciale a orașului Manchester. Fanii clubului sunt cunoscuți mai ales pentru atașamentul față de formația Oasis, în special față de frații Noel și Liam Gallagher. Printre ceilalți suporteri celebri menționați se numără Ian Curtis, Ice Cube, Timothy Dalton, Ricky Hatton și Jackie Chan.

Sursa descrie și o vizită la Manchester și la Etihad Stadium. Stadionul este prezentat ca fiind amplasat într-o zonă industrială, accesibilă cu tramvaiul din centrul orașului. În tribune au fost observați numeroși copii, familii și suporteri în vârstă, iar atmosfera de dinaintea meciului a inclus cântecele „Blue Moon” și „Hey Jude”.

Istoria lui Manchester City nu începe, așadar, odată cu investițiile din secolul XXI. Înaintea acestora, clubul trecuse deja prin perioade de glorie, scandaluri financiare, retrogradări și reveniri spectaculoase, păstrându-și locul printre formațiile importante ale fotbalului englez.