Deputatul AUR de Buzău Dr.Sorin Titus Muncaciu a comentat strategia defectuoasă a PNL:
„În loc să discutăm despre viitor, vedem cum AUR e ținta unei adevărate cruciade. Nu din partea cetățenilor, ci a „analiștilor” cu trecut suspect și simpatii față de regimuri totalitare. Ei ne spun că pseudo-democrația e o alegere. Că e „europeană”. Că e „progres”.
Să ne amintim totuși puțin istoria:
👉 1888 și 1907 – două răscoale țărănești explodate nu din vina „influențelor externe”, ci din nedreptățile profunde din interiorul României.
👉 Răscoala din 1907 – cea mai sângeroasă din Europa. Țărani umiliți, bătuți, împușcați pentru că voiau un colț de pământ și demnitate. Contractele agricole se impuneau cu jandarmii. Accesul la pășuni, iazuri sau chiar cimitire? Contra cost. Sau confiscate.
👉 1912 – britanicii construiau transatlantice, noi trăiam în bordeie. București era numit „micul Paris”, dar în jur era sărăcie lucie. Orașe moderne? Doar la suprafață. Satele – aruncate în Evul Mediu.
Acolo ne duce „viziunea” liberală marca Bolojan? Țărani slugarnici, plecați în fața castelului, cu plugul în spate, în timp ce grofii îi privesc de sus?
Când Andrei Caramitru râde de țăranul român și îl numește „tâmp”, râde, de fapt, de istoria acestei țări. De oamenii care au luptat și au murit pentru o palmă de pământ. Idolii lui fugeau din țară la greu. Țăranul stătea, lupta și murea.
Cât despre cenzura de azi… poate e periculos să mai citezi poezia „Noi vrem pământ” de George Coșbuc. Dar o facem. Pentru că adevărul nu moare:
„Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!”
„Ne-ați scos și morții din mormânt;
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!”
„Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm:
Că vrem pământ!”
România n-a fost niciodată despre vile și conturi. A fost despre cei care au arat, au luptat și au sperat. Despre țăranul umilit, dar demn.
Și tot acolo trebuie să ne uităm. Nu înapoi, ci la ce am învățat.”
